Port tradițional
Portul constituie şi un semn de identitate etnică, contribuind deci la existenţa unui limbaj al formelor, decorului şi gusturilor, limbaj necesar într-un conglomerat etnic cum era complexa lume a Balcanilor. Îmbinare perfectă între rafinament, eleganţă, sobrietate şi spirit practic, acesta este portul armânesc. Costumul se înscrie în categoria fenomenelor plastice «majore» el este perceput şi se defineşte în aceiaşi termeni ca şi acestea – adică apreciind forma şi culoarea , deci cu instrumentele şi vocabularul istoriei artei. Prelucrarea lânii se făcea în familie iar îmbrăcămintea se confecţiona din ţesături de către croitori (araftsa). Pentru zilele de sărbătoare şi pentru sezonul cald femeile işi comandau îmbrăcămintea din materiale de catifea, mătase. Calitatea materialelor întrebuinţe au efect decisiv asupra ansamblului. Mult timp comerţul între Europa Centrală şi Istambul sau Egipt (Misirie) se făcea prin Balcani şi în mare parte de aromâni. Fiind un domeniu prosper îşi permiteau să folosească pentru îmbrăcăminte cele mai bune materiale ale epocii. Croitorii erau programaţi din timp şi lucrau manual la domiciliul proprietarului mai multe săptămâni pentru întreaga familie.
Portul constă în suprapunerea unei întregi serii de piese, de lungimi diferite, peste cămaşa albă lungă până la genunchi sau până aproape de gleznă. Este un principiu compoziţional numit de Eva Nienhaldt, o bună cunoscătoare a problemelor de costum, «principiul suprapunerilor”. Amintita caracteristică a costumului balcanic, se dovedeşte definitorie în cazul costumului armânesc fiind unul din criteriile frumosului în arta populară armânească.Expresivitatea pe care o determină acest mod de construcţie a costumului armânesc se dezvăluie abia în timpul purtării, folosirii costumului. Mai multe imagini
Privit ca fenomen artistic, costumul trebuie deci considerat atât în ansamblu, cât şi în elementele sale constitutive.Costumul armânesc, atât în varianta lui masculină cât şi în cea feminină,se compune din piese numeroase şi diferite, destinate să acopere, fiecare dintre ele, anumite porţiuni ale corpului omenesc. Îmbinarea fără greş, într-un ansamblu coerent articulat, a unor piese totuşi eterogene prin material, culoare, croi, decor, dovedeşte o siguranţă a simţului plastic. Costumul bărbătesc al aromânilor era în întegime alb. Dincolo de faptul că un costum al unei populaţii de păstori, confecţionat din lână, era firesc să păstreze culoarea naturală a materiei prime, preferinţa pentru alb s-ar datora şi conotaţiilor sale etice, simbolisticii sale,pe care folclorul şi obiceiurile armânilor o relevă şi anume aceea a prosperităţii şi a purităţii. Costumul femeii format din trei sau patru veşminte lungi, se suprapun în trepte. Pe cap purtau o căciulă.
Structura costumului bărbătesc, delimitează două volume puternice.Croiul tipic al cămăşii bărbăteşti cu neobişnuita amploare atât a mânecilor, cât şi a părţii de la brâu în jos.Se suprapune cânduşa croită în clini.Sarica bătrânească, strânsă la mijloc este foarte largă jos. Datorită unui croi de excepţie, partea de la brâu în jos, aşternută în plan, formează un cerc perfect ,în timp ce partea de sus capătă aspect impozant datorită mânecilor lungi, despicate.
Portul este decorat prin aplicarea găitanelor, procedură care în ciuda simplităţii, permie realizarea unor motive foarte complicate.Podoabele completează costumul tradiţional. Acestea sunt confecţionate din argint. Elementul de costum pe care se aplică cu precădere podoabe este în primul rând căciula ,care comportă o cantitate mare de bijuterii, dispuse potrivit unei scheme fixe. Portul are particularităţi zonale, aceste particularităţi constau în model, culoare, ornamente. Rochiile pentru logodnă sau nuntă presupun un anume model şi culoare. Mai multe imagini
Elemente de port tradiţional
La costumul tradiţional al femeilor, cămaşa albă din bumbac, este vizibilă decât în partea de jos, mai precis ornamentele din dantelă. Peste aceasta se îmbracă plisirna sau cumaşlu, un sarafan cu multe pliuri la spate sau în clini închis cu nasturi la bust şi petrecut la poale peste care se pune poala (şorţul). Mintanul se îmbracă peste plisirnă. Pe cap purtau o căciulă. Aceasta era făcută din ţesătură de lână iar în creştet avea un cerc din metal, de obicei de argint antic, de care erau prinse monezi tot din argint. Pe frunte căciula este bogat ornată.
Ciorapii împletiţi din lână îmbracă picioarele până la genunchi, cei pentru fiecare zi erau simpli sau puţin ornaţi, dar cei de sărbătoare erau ornaţi cu deosebită măiestrie, o îmbinare perfectă a culorilor şi materialelor; pe lângă firul de lână se foloseau fire de „hârsafi”. Accesoriile femeilor sunt batista albă ornată, briceagul, centuri din mărgele sau argint, brăţări şi mărgele.
La bărbaţi, peste cămaşa albă, ce de la brâu în jos are foarte multe pliuri, se pune fustanela, amândouă lungi până la genunchi. Cânduşa se îmbracă peste. Căciulile bărbaţilor erau negre şi nu prea mari, din piele de miel. Accesoriile nelipsite la bărbaţi sunt briceagul (custura), batista albă, brâul, cârlibana.
Societatea Culturală Aromână a primit prin donaţii de la aromâni costume şi obiecte tradiţionale. Mai multe imagini