Teleorman este un județ în regiunea Muntenia, în sudul României. Reședința județului este municipiul Alexandria. Se învecinează cu județele Olt, Argeș, Dâmbovița și Giurgiu.
Etimologia
Teleorman ar putea să aibă sensul de pădure nebună (în limba turcă din Turcia: deli orman). Din vechea Pădure nebună de odinioară s-a păstrat, până pe data de 17 iunie 2010, când a fost scos din rădăcini, în urma unei furtuni, în nordul județului, în satul Plopi, cel mai bătrân stejar din țară.
Este însă posibil ca teleorman să fi însemnat „pădurea cumană” ori „pădurea cumanilor”, avându-se în vedere că printre denumirile date populației cumane se numără și mai puțin cunoscutul tele[1]. Se presupune că numele a rămas de la cumani din epoca în care teritoriul viitoarelor principate Moldova și Țara Românească avea, în documentele și cronicile medievale, denumirea „Cumania neagră”.
Locuitorii județului se numesc teleormăneni.
Demografia
Populația județului s-a redus cu 24% din 1992, până în prezent. Potrivit datelor recensământului din 1992, în Teleorman trăiau 483. 840 de persoane. În 2011, județul mai număra doar 360. 178 de locuitori.[2]
În 2002 avea o populație de 436.025 locuitori, densitatea populației era 75/km².
- Români – 96.76%[3]
- Romi – 3.18%
- există și o mică minoritate bulgărească care trăiește în câteva sate a cărei membri preferă însă să se declare «români» la recensământ.
Lista municipiilor și orașelor din județ
- Municipiul Alexandria – reședinta de județ
- Municipiul Roșiorii de Vede
- Municipiul Turnu Măgurele
- Orașul Zimnicea
- Orașul Videle
Orașele județului Teleorman
Monumente și obiective turistice
- Situl arheologic de la Ciuperceni (Epoca de piatra – paleolitic)
- Cetatea de pământ de la Frumoasa (sec. XIV, Epoca medievală)
- Situl arheologic de la Orbeasca de Sus (Epoca bronzului, epoca fierului)
- Cetatea medievală Turnu (1394-1829)
- Fortificația de pământ de la Putineiu (Epoca romană)
- Fortificația de pământ de la Roșiorii de Vede (Epoca romană)
- Așezarea de la Vitănești (Eneolitic, Cultura Gumelnița)
- Situl arheologic de la Zimnicea (Epoca bronzului, Hallstatt, Epoca medievală)
- Catedrala Episcopală „Sf. Alexandru” (1869-1898)
- Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Balaci (1684)
- Conacul Noica din Ștorobăneasa (sec. XIX)
- Biserica „Sf. Apostol și Evanghelist Luca” din Brânceni (1850)
- Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Bujoreni (1711)
- Biserica „Nașterea Maicii Domnului”, „Sf. Ioan Botezătorul” din Săceni (1843)
- Biserica de lemn „Sf. Dumitru” din Siliștea (1797)
- Biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Buzescu (1860)
- Biserica „Sf. Dumitru” a fostei mănăstiri Drăgănești (1647)
- Biserica „Adormirea Maicii Domnului”din Didești (sec. XIX)
- Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Scurtu Mare (1859)
- Mănăstirea Plăviceni (Aluniș) din Plopii-Slăvitești (1648)
- Cula lui Costea din Frăsinet (sec. XVIII)
- Biserica de lemn „Sf. Nicolae” din Băbăița (1808)
- Biserica „Sf. Nicolae” din Islaz (1830 – 1837)
- Biserica de lemn „Sf. Împărați” din Purani (1810)
- Biserica de lemn „Sf. Nicolae” din Sârbeni (1778)
- Biserica de lemn „Sf. Nicolae” din Blejești (1812)
- Biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Smârdioasa (1824)
- Biserica de lemn „Sf. Nicolae” din Mârzănești (1815)
- Biserica „Sf. Haralambie” din Turnu Măgurele (1905)
- Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din Turnu Măgurele (1862)
- Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Videle (1782)
- Statuia Dorobanțului din Turnu Măgurele (1907)
