Traditii Populare
Locuri & Traditii

CELE MAI FRUMOASE TRADIȚII ȘI OBICEIURI ALE LUNII MAI

 

În popor se spune: Mai e Rai ; şi tot poporul este cel care numeşte luna Mai ca fiind Florar. Este lesne de înţeles de ce este luna aceasta numită Rai; pământul se umple de flori, vremea se încălzeşte şi pentru toate acestea şi multe altele, poporul sărbătorea venirea lui Florar cu multă bucurie.

Armindeni

Astfel era numită ziua de întâi de Mai, când se sărbătoreşte ziua Sfântului prooroc Ieremia, de la care se trage şi numele acestei zile: Armân sau Irmin den, însemnând ziua profetului Ieremia. În această zi se împodobesc uşile caselor cu crengi verzi, ca semn al fertilităţii, creanga respectivă fiind numită arminden şi păstrată până la seceriş când, uscată, aprindea focul pentru coacerea pâinii noi. Se spune că acest obicei se trage de pe vremea lui Iisus, armindenul fiind semnul pus de jidovi pe casa Sa, pentru a o recunoaşte a doua zi, când veneau să-l prindă; dar a doua zi, toate casele aveau la uşa câte o creangă identică. Tot de 1 Mai se practică conservarea vinului vechi, pentru ca vinul să nu facă „floare” se trata cu planta magică a anotimpului, pelinul; cum spune poetul „Pelin de Mai/Venin de Rai”.

Băutul Mărţişorului

Băutul Mărţişorului este petrecerea câmpenească din ziua de Armindeni, de 1 Mai, când se scoate mărţişorul de la 1 Martie. Superstiţiile acestei zile sunt multe: se spune că Sf. Ieremia aduce rodul şi belşugul; dar se şi plimbă prin holdele celor ce nu ţin această zi cu un coş plin cu piatră, cu care va “bate” holdele acelora. Se spune că, în această zi, trebuie să bei vin-pelin pentru înnoirea sângelui şi pentru a fi sănătos tot anul. De altfel, pelinul se poartă şi la brâu sau în sân, pentru a fi feriţi de friguri; se pune pelin în cofele de apă pentru a se feri de boală. Cine nu sărbătoreşte Armindenul, nu are parte de bucate, de roade, de holde. Pelinul recoltat în această zi era leac pentru malarie, dureri de stomac, umflături şi boli de ochi. Una peste alta, Armindenul „se ţine” pentru a intra cu sănătate în vara.

Ispasul, Înălţarea Domnului

Este o sărbătoare cu data mobilă, care se sărbătoreşte în a şasea săptămână de la Paşti. Se spune că Ispas ar fi fost un personaj mitic, care ar fi asistat la Înălţarea Domnului; deoarece el a fost un om vesel, credincioşii caută să fie şi ei veseli în această zi. Superstiţii de Ispas: în acesta zi oamenii se bat cu leuştean, ca să se îngraşe; femeile şi fetele se încing cu leuştean, pentru sănătate şi pentru a avea copii frumoşi şi sănătoşi. În această zi de Înălţare, femeile împart merinde pentru sufletele morţilor, căci atunci se înalta sufletele lor la Cer şi să aibă merinde de drum. În drumul lor spre Cer, unele spirite ale morţilor se pot rătăci, rămânând pe pământ unde vor deveni moroi, strigoi ; de aceea, există superstiţia că dacă culegi şi sfinţeşti flori, frunze şi ramuri de nuc, de alun, leuştean sau paltin şi loveşti vitele şi oamenii cu ele, aceştia vor fi feriţi de moroi sau strigoi. Împotriva trăsnetului se pune leuştean la ferestre şi casele se împodobesc cu frunze verzi de paltin. Superstiţia spune să nu dai din casa foc sau sare în ziua de Ispas; foc – pentru că tot anul vei avea inimă rea ca focul şi sare – dacă ai vaci, acestea nu vor mai da smântână. Se spune că, tot ce se seamănă după Ispas nu rodeşte şi că, numai până la Ispas e bine a semăna porumbul, că altfel nu se mai coace.

Superstiţii de Costandinul Puilor

Sărbătoarea cu data fixă în calendarul ortodox, 23 Mai, a Sfinţilor Împăraţi Constantin şi maică sa Elena, este şi data limită calendaristică pentru semănatul porumbului, ovăzului şi meiului. Această zi se mai cheamă în popor, ca fiind Costandinul Puilor, căci se spune că în această zi păsările de pădure îşi învaţă puii să zboare. Cu ziua de Constantin şi Elena se spune în popor că începe vara; cine lucrează în această zi, va avea bucăţele arse pe câmp. Nu se lucrează şi pentru a se feri de distrugerea holdelor şi a strugurilor de către păsările cerului. Gospodinele au superstiţia că dacă vor lucra în această zi, ulii le vor mânca puii din bătătură. După ziua de Constantin şi Elena nu se mai pune nimic în pământ, fiindcă se crede că degeaba căzneşti, întrucât totul se va îngălbeni ca aurul.

Moşii de Vară, Rusaliile, Sfânta Treime

Acestea sunt sărbători cu date mobile; Moşii de Vară se ţin în sâmbăta celei de a şaptea săptămâni de la Paşti; Rusaliile în Duminica ce urmează, iar ziua de Luni după Rusalii este închinata Sfintei Treimi. Ele sunt însoţite de alte obiceiuri şi superstiţii, pe care le găsiţi în „Obiceiuri, tradiţii şi superstiţii de Sâmbăta Morţilor şi Rusalii” 

Pogorârii Sfântului Duh îi corespunde o străveche sărbătoare, Rusaliile. În tradiţia românească rusaliile sunt fiinţe rele; de ziua lor nu este bine să te scalzi, căci eşti în pericol de înec. Pentru a se feri de ele, oamenii poartă frunze de pelin. Tot atunci, se joacă un dans ritual de origine străveche şi neclară, cu funcţie magică, despre care superstiţia spune că poate vindeca. Este vorba despre Căluşari. Superstiţia că ei pot vindeca era în strânsă legătură cu străvechiul cult solstiţial al soarelui, astrului zilei cerându-i-se ajutorul pentru vindecare şi roade bogate. Căluşarii dansează în cerc, în horă, întruchipând mersul Soarelui pe cer, având în mâini toiege care, la început simbolizau razele solare, iar mai apoi, fiind călărite de dansatori, înfăţişează caii astrului zilelor. De origine latină, dansatorii se numeau „collisali”, de unde şi numele de „căluşari”, iar conducătorul lor se numea „vates”, de aici provenind cuvântul românesc „vătaf”. Acum se împletesc de către tinerele fete coroniţe din flori şi spice, pe care le duc la biserică să fie sfinţite. În această zi nu se lucrează fiind primejdios din cauza osândei grele pe care ţi-o poţi atrage. Tot acum se face sfinţirea hotarelor şi aghezmuirea holdelor.

Superstiţii la Moşii de Vară

Sâmbetei Morţilor de dinaintea Rusaliilor i se mai zice şi Moşii de Vară, fiind o sărbătoare dedicată pomenirii morţilor; este o sărbătoare cu data mobila. În legătură cu ea sunt o mulţime de superstiţii, şi anume: nu trebuie să dormi afară, să mergi la răspântii sau la fântână, pentru că afară bântuie morţii ieşiţi în Joia Mare. În această zi se duc la biserică crengi de tei şi frunze de nuc pentru a fi sfinţite, apoi se pun la icoana sau la streaşina casei pentru a o feri de rele. Despre teiul sfinţit astfel, se spune că vindecă surzenia. În această Sâmbătă se împart oale pentru ca morţii să aibă cu ce bea apă. Nu este bine să torci acum căci se întorc colacii daţi pentru pomenirea morţilor; nu se aruncă lăturile, căci pot nimeri în gura morţilor de afară, şi ei se pot răzbuna; din acelaşi motiv nu se mătura în această zi. Dacă vrei să fii ferit de furturi sau pierderi, din primul fel de mâncare pe care îl găteşti în această zi trebuie să dai pomană; dă de pomană ceapă şi usturoi verde, altfel grădina nu va rodi. Dacă scoţi acum apa din fântână, lasă un bănuţ plată pentru apa morţilor. Orice dai de pomană să fie nou: blide noi, linguri noi, vase noi. Dacă plouă vara şi arunci afară o crenguţă de tei sfinţit la Moşii de Vară, ploaia va înceta. Dacă femeile lucrează în această zi, le vor amorţi mâinile. Cu tei se ameninţă şi grindina, dar înainte de a intra în hotarul satului. Şi, în sfârşit, dacă plouă la Moşii de Vară – anul va fi manos.

Sursa

Deja una respuesta

Tu dirección de correo electrónico no será publicada. Los campos obligatorios están marcados con *

This site is protected by wp-copyrightpro.com

Translate »